Determinarea clasei de risc seismic Rs I–IV pentru construcții existente, conform P100-3/2019.
Evaluarea seismică reprezintă cel mai solicitat tip de Expertiză tehnică de structură. Prin aceasta se determină nivelul de siguranță al construcției la acțiunile seismice și se stabilește clasa de risc seismic.
Se stabilește măsura în care construcția respectă regulile de conformare generală pentru zone seismice: regularitate în plan și elevație, alcătuirea sistemului structural, detalii de armare și alcătuire a nodurilor.
Identificarea modului în care integritatea materialelor structurale a fost afectată de factori climatici, seisme anterioare, tasări diferențiate, incendii sau agenți agresivi de mediu.
Determinarea gradului de asigurare structurală seismică prin modelare numerică. Se verifică dacă structura satisface cerințele stărilor limită asociate nivelurilor de performanță impuse de P100-3/2019.
Pe baza celor trei indicatori (R1, R2, R3), construcția este clasificată în una din cele patru clase de risc seismic. Dacă este cazul, expertul propune soluții principiale de consolidare pentru atingerea clasei minime Rs III (sau Rs IV în cazul clădirilor aparținând integral domeniului public, conform P 100-3/2019 pct.3.3(5)).
Conform P 100-3/2019 pct. 2.3, evaluarea seismică se realizează prin una din cele trei metodologii, în funcție de complexitatea clădirii, zona seismică și scopul expertizei.
Complexitate scăzută, aplicabilă clădirilor din clasele III–IV de importanță, cu restricții de înălțime și zonă seismică (pct. 2.3.1). Cel mai rapid și mai accesibil ca cost.
Complexitate medie, bazat pe calcul static liniar cu factori de comportare (pct. 2.3.2). Cel mai frecvent utilizat în practică.
Complexitate ridicată, grad maxim de încredere, bazat pe analiză neliniară (pct. 2.3.3). Necesar pentru clădiri importante sau cu comportare structurală complexă.
Conform P100-3/2019, construcțiile sunt clasificate în patru clase de risc seismic în funcție de gradul de asigurare la acțiunile seismice de proiectare.
Clădiri cu susceptibilitate de prăbușire totală sau parțială la cutremurul de proiectare. Consolidare de urgență necesară. Proprietarii au obligația legală de a informa autoritățile și de a nota clasa în Cartea Funciară.
Clădiri cu degradări structurale majore posibile la cutremurul de proiectare, fără prăbușire totală. Lucrări de intervenție necesare.
Clădiri susceptibile de avariere moderată la cutremurul de proiectare, care poate pune în pericol siguranța utilizatorilor. Satisface cerințele minime conform normativelor în vigoare (ref. P 100-3/2019 pct. 3.2(c)).
Clădiri cu răspuns seismic satisfăcător la cutremurul de proiectare. Nivel ridicat de siguranță seismică, conform cerințelor normativelor în vigoare.
Conform P 100-3/2019 pct. 8.1.1–8.1.3, fiecare indicator are praguri numerice definite pentru fiecare clasă de risc seismic.
| Indicator | Rs I | Rs II | Rs III | Rs IV |
|---|---|---|---|---|
| R1 (calitativ, 0–100) | < 30 | 30 – 60 | 60 – 90 | 90 – 100 |
| R2 (stare degradare, 0–100) | < 50 | 50 – 70 | 70 – 90 | 90 – 100 |
| R3 (grad asigurare, %) | < 35% | 35 – 65% | 65 – 90% | ≥ 90% |
Ref. P 100-3/2019 pct. 8.1.1(3), pct. 8.1.2(3), pct. 8.1.3(5). Clasa finală se stabilește pe baza celui mai defavorabil indicator.
Concepții greșite frecvente în rândul proprietarilor — clarificate de inginerii AICPS.
„Există clădiri fără risc seismic."
Fiecare clădire din România se încadrează, după expertizare, într-una din cele patru clase Rs I–IV. O clădire neîncadrată înseamnă doar că nu a fost expertizată, nu că nu prezintă risc.
„Se poate expertiza seismic doar apartamentul meu."
Expertizele seismice sunt întotdeauna analize de ansamblu ale întregii structuri. O evaluare bazată doar pe un apartament izolat poate fi inexactă, periculoasă sau chiar ilegală.
„U2 sau U3 înseamnă că e mai sigur decât U1."
Categoriile de urgență (U1/U2/U3) nu sunt grade de siguranță, ci termene de intervenție: 2, 5 sau 10 ani. O clădire U3 putea avea vulnerabilități structurale semnificative, cu un termen mai lung din alte motive. Doar o nouă expertiză Rs poate stabili gradul actual de vulnerabilitate.
„O clădire Rs I din anii '90 poate primi acum o clasă mai bună."
Normativele au evoluat spre standarde mai riguroase, iar structurile au acumulat decenii de îmbătrânire naturală. Metodele actuale de evaluare, mai precise, tind să confirme sau să agraveze evaluările inițiale, nu să le îmbunătățească.
„Clădirile care au trecut prin '77 fără avarii sunt sigure și azi."
Absența degradărilor vizibile după 1977 indică o vulnerabilitate redusă pentru acel eveniment specific. Cutremurele nu „călesc" structurile — le slăbesc progresiv. Fiecare mișcare seismică importantă duce la sensibilizarea cumulativă a structurii.
„Clădirile vechi sunt mai rezistente decât cele noi."
Deși există suspiciuni privind calitatea unor construcții recente, clădirile vechi au fost proiectate la forțe seismice mult mai mici sau deloc. Normativele actuale sunt semnificativ mai exigente. Vârsta nu garantează rezistență seismică.
Sursă: AICPS — Clasele de risc seismic și expertizele tehnice: între mituri și realitatea din teren, 2025
Normele seismice din România au evoluat semnificativ din 1945 până în prezent. Construcțiile proiectate sub norme vechi pot prezenta vulnerabilități majore față de cerințele actuale — cu atât mai mult cu cât cutremurul de referință al fiecărui cod a fost recalibrat repetat în sens mai sever.
O confuzie frecventă cu consecințe importante.
Procedura RTC 10-2022, intrată în vigoare în ianuarie 2023. Este instrumentul pus la dispoziția Unităților Teritorial-Administrative pentru a ierarhiza clădirile după risc seismic la nivel de localitate.
Analiza completă a structurii de rezistență conform P100-3/2019, realizată de un expert tehnic atestat MDLPA. Aceasta este procedura care:
Contactați-ne pentru o consultație gratuită și o ofertă personalizată pentru expertiza seismică a construcției dumneavoastră.